BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 29 ianuarie 2010

"Nimic nu e monoton"

Este si numele blogului meu,de asemenea este si numele creatiei mele(care e inca in perioada de creatie:)) )
E o poveste pe care o scriu de la inceputul lunii. Am scris destul de mult din ea,si aici voi posta doar inceputul ei:).Nu e mare chestie de ea,dar,e a mea,si imi place.
                                                   Nimic nu e monoton

         23:45,seara tarziu,oboseala,liniste si e sambata.Orasul e acoperit de nameti, in geamurile blocurilor se vad instalatiile colorate,care danseaza ca sa se incalzeasca,iar mosii din carton iti fac cu mana urmarindu-te pana cand dispari in negura noptii.

          Intr-un apartament, din blocul 22, se auzeau bataile pe care tastatura le primea. Nu a facut nimic azi,a stat la calculator intreaga zi.E ceva normal pentru cei de varsta ei,sa te holbezi ore intregi la pozele altora,sa asculti muzica pe care unii o vad a fi necurata,si asa mai departe.
        Vorbea cu mai mult de 15 persoane pe messenger,tocatorul de adevar,linia fierbinte pentru unii,loc de afaceri pentru altii.Toti o stiau sub porecla de White Chocolate Cookie,dar ii ziceau de cele mai multe ori Cookie,era mai usor de retinut.Conversatiile ei cu persoanele din acea lume virtuala tineau de la 1 minut la ore intregi.Spunea la toti ca e somnoroasa,obosita, sau nervoasa,si o tinea tot asa o vreme,fara sa se simta asa cu adevarat.Intr-un final a obosit intr-adevar, si s-a gandit ca somnul i-ar prinde bine.Patul mare,lat ,si pernele moi si mici,desigur si plapuma sufocanta o asteptau.Ii strigau numele,plapuma se incolacea,se misca odata cu corpul ei slabut si firav.Pernele ii sopteau sa inchida ochii,pentru ca o alta lumea o astepta dincolo de starea ei somnolenta.Corpul ii era inundat de fiori calzi, ea zbura printre arhivele din biblioteca visurilor pe care o avea adanc ascunsa in minte.Nimeni si nimic nu putea ajunge acolo,sa vada acel loc tacut.Daca avea vre-un vis care s-a incheiat pe neasteptate,cauta cartea acelui vis,o deschidea,si il modela dupa bunul plac.Cosmarurile insa,erau alta treaba.Dupa portile ruginite,aflate la intrarea in casa de lemn vechi,din cel mai indepartat loc din mintea ei,se gaseau cosmaruruile,la fel si fobiile ei.Urma sa aiba un cosmar.Fata pasea tremurand prin ceata groasa din fata casei.Mergea acolo,fara nici un motiv.Lumini ciudate se vedeau la  ferestrele sparte ale casei.Usa se deschise scartaind,iar ochii ei albastrii se fixara pe o silueta care plutea in intuneric.Speriata a vrut sa dea inapoi,dar  nu putea,piciorele ii erau inghetate,in plus o chema ceva...Intrase in abis,nu se vedeau decat scari in fata ei,si statui.Silueta se plimba in jurul ei,iar cand a intins mana spre parul fetei,ea a luat-o la fuga.Scarile parca nu se mai sfarseau,iar scartaitul lor o inebunea.S-a oprit,si a vazut in fata ei un coridor lung,pustiit.Simtea o prezenta tulburatoare.Mergea in fata,privind in stanga,in dreata...in camerele goale.Pe umar a simtit o atingere care o trase inapoi,si privind in spate privirea lui malefica,ochii lui rosii, au inspaimantat-o.Incercand sa o ia in brate,fata se risipi in aer ca un parfum.Cookie se trezi,plangea,iar gandul ei era inca la ochii acelui baiat.S-a speriat de un simplu baiat?De ce?   va urma...



Acesta este doar inceputul,desigur ca am continuat povestea.Am ajuns la punctul in care e acasa la ea cu prietenul ei si un alt cuplu,o seara de filme care se va incheia destul de dragut :).Deci astept pareri:).Am sa corectez partile care va par a fi gresite.Cometati,faceti cum vreti,e in regula:).


si ce altceva sa mai zic...mie,acum imi este somn.Sora mea mai mare mi-a stricat somnul.vai... 
 
      

0 comentarii: