Revin cu o poezie, scrisa in timpul vacantei de Craciun :)
Cam tarziu pt sarbatoarea aceasta,dar am sa postez deoarece poezia este pentru sora mea mai mica.

Surorii mele…

Doar eu îmi mai aduc aminte?

Cum…

Flori de ninsoare mari, diamantine

Schimbau sufletul înzăpezit de atmosfera

Sărbătorilor de iarnă,

Ce te răpeau pe tine.

Dacă auzi, dacă vezi, o să- nţelegi

Cum lume- aşteaptă noaptea- n care

Îngerii răsărind vor răsuna

Printr- un singur cânt,

Căci,

Se naşte din puritate

Un copil sfânt.

Prin vis simt miros de cetină

Ce arde simţitor la gura sobei,

Iar focul tulburat

Înghite, alintă, zvârcoleşte- n Maria

Amintirea cadourilor, moşului şi toată copilăria.

În zadar caută cu mintea- ncrestată,

Mirosul cozonacului fraged şi copt,

Ca acum sclipiri de iarnă să- i poarte

Sufletul creştin departe de tot.